În orice gospodărie românească există o adevărată industrie cu unelte ce reuşesc să asigure prelucrarea diferitelor materii prime. Majoritatea celor din lemn au fost create, după anumite tehnici de lucru, în gospodăria proprie şi le-au fost atribuie roluri utilitare. Totuşi, uneltele constituie un mijloc de manifestare a individualităţii creatorului şi deţin o anumită valoare estetică chiar dacă nu sunt decorate, prin simpla lor formă adaptată scopului practic.
Dintre uneltele cele mai valoroase care se găsesc la noi amintim: uneltele folosite de femei în industria casnică (război de ţesut, furci de tors, vârtelniţe, sucale, suveici, meliţe, ţevi…), unelte folosite în muncile gospodăreşti (ţapină, raşpă, bardă, mâţe, cuţitoaie, sfleder, topoare, fierăstrae, lanţ cu cioflânci, furci de lemn, grelbe, coase …).
Şi pentru că după păstorit şi prelucrarea firelor textile urmau culesul din natură, vânătoarea şi pescuitul, ca ocupaţii secundare, muzeul deţine piese care comfirmă acest lucru: pieptene de afine, capcană pentru urs, unelte pentru pescuit…